Solurile nisipoase amenajate oferă condiţii favorabile culturilor de tomate pentru industrializare semănate direct în câmp. Acumulările termice din sol, mai mari şi mai rapide permit semănatul mai timpuriu şi asigură un ritm de creştere şi dezvoltare al plantelor mai rapid decât pe alte tipuri de sol, cu influenţe favorabile asupra mărimii producţiei, momentului recoltării şi calităţii fructelor. Prin asigurarea apei şi a necesarului de elemente fertilizante, pe solurile nisipoase tomatele semănate direct în câmp pot realiza producţii de 60 – 80 t/ha. Deflaţia eoliană care poate afecta cultura în primele faze de vegetaţie, temperaturile adeseori în exces din anumite perioade sunt factori care pot fi dirijaţi în cadrul unei tehnologii specifice de cultivare.

Pe solurile nisipoase se vor cultiva următoarele cultivare: Romec 554, Unirea, Dacia, Pavio, Vidra 533. Rezultate bune s-au obţinut şi prin folosirea cultivarelor Red Hunter, Rio Grande, Incas F1, Tristar F1, Orco F1.

Pentru cultura de tomate semănate direct în câmp se aleg terenuri bine nivelate, cu un grad redus de îmburuienare. Terenul trebuie să fie curat de buruieni, cu un conţinut în humus mai mare de 0,7%.
Amplasarea se face pe terenuri cu surse sigure de apă din momentul înfiinţării culturii şi acces uşor la căile de comunicaţii. Cele mai bune premergătoare sunt mazărea şi fasolea. Premergătoare bune sunt rădăcinoasele, bulboasele, cucurbitaceele, cerealele, cu condiţia ca acestea să nu fi fost erbicidate cu triazine.

Lucrări executate toamna. Pentru exploataţiile agricole mari (ferme specializate, asociaţii ale cultivatorilor de tomate), toamna se execută defrişarea culturii premergătoare, urmată de nivelarea de exploatare a terenului care poate fi executată cu ajutorul utilajelor NM – 3,2; GD – 3,2 şi tractorului U – 650. Pentru combaterea efectelor negative ale vântului, se vor amplasa benzi de protecţie din secară. Lăţimea şi distanţa dintre benzi se aleg în funcţie de gradul de expunere la deflaţie al terenului, de dimensiunile parcelelor. Lăţimea benzilor va fi egală cu lăţimea de lucru a semănătorii, iar lăţimea spaţiului cultivat între două benzi va fi de 11,2 – 12 m pe nisipurile cele mai expuse (8 benzi de 14, sau 1,5 m) şi 16,8 – 18,0 m pe nisipurile mai solificate (12 brazde). Pregătirea terenului pentru înfiinţarea benzilor din secară constă în 1 – 2 discuiri pe aliniamentul benzilor în prealabil jalonate. Secara se seamănă în perioada 1 – 15 septembrie. Pe terenurile nisipoase din perimetrul localităţilor nu este necesară protejarea antideflaţională cu ajutorul benzilor din secară.
Lucrări executate primăvara. Fertilizarea cu 30 t/ha gunoi de grajd se execută cu MIG – 5. Arătura la 28 cm – 30 cm se face cu PP-3-30 M sau P2V în agregat cu tractorul U – 650.
La pregătirea terenului pentru semănat se administrează 250 kg/ha azotat de amoniu, 375 kg/ha superfosfat concentrat şi 250 kg/ha suflat de potasiu (N 80, P2O 150, K2O 100).
Îngrăşămintele chimice se aplică cu MA -3,5. Încorporarea lor se face cu GD – 3,2. Terenul se modelează în brazde înălţate cu lăţimea la coronament de 94 cm sau 104 cm şi rigola de 46 cm. Lucrarea este necesară pentru asigurarea uniformităţii culturii şi evitarea derapării agregatelor agricole. Lucrarea se face cu MMS – 2,8 sau AMFS – 4,5.
Erbicidarea se face cu Dual 960 EC 1,5 l/ha + Sencor 0,250 kg/ha, cu 5 zile înainte de semănat fără încorporarea erbicidului. Se administrează 450 l/ha soluţie cu EEP – 600 + L – 445. Dacă înainte de semănat se constată un grad de afânare ridicat al nisipului este obligatorie tăvălugirea. Lucrarea se face cu tăvălugul neted în agregat cu tractorul L – 445.

Se face prin semănat direct, după una din schemele prezentate în figurile 1 şi 2.

Semănatul se face la adâncimea de 1,5 – 2 cm, cu maşini de semănat pentru seminţe mici sau adaptate cum ar fi: SPLL – 6, SPC – 6 cu discuri modificate sau AM – 9. Norma de sămânţă este de 1 – 1,5 kg/ha. Epoca optimă este când în sol la adâncimea de 5 cm, se înregistrează constant 12 – 13°C, ceea ce corespunde calendaristic cu perioada 15 – 20 aprilie. Întârzierea semănatului după 15 – 20 mai determină un procent de răsărire mai redus şi influenţează negativ cantitatea şi calitatea producţiei, ca urmare a faptului că înflorirea, legarea şi maturarea fructelor are loc într-o perioadă adesea caracterizată prin stres termic şi hidric.

Dacă timp de 4 – 5 zile după semănat nu intervin precipitaţii şi solul are o umiditate redusă este necesară o udare prin aspersiune cu 100 – 150 m³ în vederea asigurării răsăririi. Când plantele de tomate au 2 – 3 frunze adevărate se face rărirea culturii, între plante pe rând fiind lăsată distanţa de 25 – 30 cm corespunzătoare unei desimi de 48000 – 57000 plante/ha. Pe suprafeţe mici răritul poate fi întârziat până când plantele cu 3 – 4 frunze adevărate în cazul folosirii unor hibrizi valoroşi la care preţul seminţelor este mare, răsadul rezultat fiind folosit pentru înfiinţarea de noi suprafeţe.
Pentru a avea o cultură liberă de buruieni dicotiledonate, când tomatele au 3-4 frunze se erbicidează cu Sencor 70 WP 0,3 kg/ha. Pentru combaterea pirului şi a altor buruieni monocotiledonate se fac 1 – 2 erbicidări cu Fusilade S 2 l/ha, Gallant 1,5 – 2 l/ha, Select 1,5 l/ha, Agil 1 l/ha, Nabu 2 l/ha.
Prăşitul manual pe rând se execută de 1 – 2 ori, iar cel mecanic de 4 – 5 ori, prin prăşit urmărindu-se afânarea solului şi distrugerea unor buruieni necontrolate de erbicid. Pe suprafeţe mari lucrarea se execută cu cultivatorul (CL – 2,8 sau CL – 4,5) iar pe suprafeţe mici cu motosapa, motocultorul, etc.
La legarea primelor fructe se face fertilizarea fazială se face cu 250 kg/ha azotat de amoniu. Lucrarea se poate face cu echipamente de aplicat îngrăşăminte chimice montate pe cultivatoare ( CL – 2,8 sau CL – 4,5 + dispozitiv de administrare a îngrăşămintelor chimice), sau manual.
Irigarea culturilor de tomate semănate direct în câmp pe solurile nisipoase se execută cu precădere prin aspersiune. Se aplică 8 – 10 udări cu norme medii de udare de 300 m3/ha.
Cultivate pe suprafeţe mici, atunci când terenul nisipos conţine peste 6% argilă, tomatele destinate industrializării se pot iriga şi pe brazde, fără ca lungimea acestora să depăşească 50 cm. Se aplică 7 – 10 udări cu norma de udare de 500 m3. De mare perspectivă pentru irigarea tomatelor pe solurile nisipoase este udarea prin picurare care contribuie la reducerea cheltuielilor cu apa de irigat şi determină sporuri cantitative şi calitative de producţie. Prin irigare se urmăreşte menţinerea unei umidităţi la plafonul de 75% din i.u.a. pe adâncimea de 50 cm.

Bolile cel mai des întâlnite la cultura de tomate semănate direct în câmp sunt pătarea brună produsă de Alternaria porri sp. solani, pătarea albă produsă de Septoria licopersici, mana produsă de Phytophtora infestans, bacteriozele produse de Xanthomonas vesicatoria sau de Pseudomonas tomato, putregaiul cenuşiu produs de Botritis cinerea.
Limitarea atacului agenţilor patogeni se poate face prin metode integrate cum ar fi: folosirea unor cultivare rezistente sau tolerante ( în special faţă de virusuri, fuzarioză şi verticilioză), asolamente şi rotaţii corespunzătoare, o nutriţie echilibrată, întreţinerea corespunzătoare a culturii, etc.
Pentru combaterea pătării brune a frunzelor (Alternaria pori sp. solani) se vor aplica tratamente cu Rovral 0,05%, Dithane M 45 0,2%, Captadin 0,2%, Bravo 500 0,2%, Folpan 80 WGD 0,15%. În caz de atac al pătării albe a frunzelor produsă de Septoria licopersici cele mai eficace tratamente sunt cele cu fungicide sistemice Bavistin, Benlate, Topsin M, Metoben 0,05 – 0,1% sau cu fungicide de contact Dithane M 45 0,2%, Bravo SC 500 0,2%.
Culturile de tomate atacate de Xanthomonas vesicatoria sau de Pseudomonas tomato, la apariţia atacului, se tratează cu Dithane M 45 0,2%, Champion 0,3% sau Turdacupral 0,5%. Pentru combaterea manei (Phytophtora infestans) se vor folosi fungicidele Ridomil MZ 72 0,25%, Curzate Manox 0,25%, Dithane M45 0,2%, Captadin 0,2%, Bravo 500 0,2%.
Pentru combaterea simultană a agenţilor patogeni ce pot afecta cultura de tomate, recomandăm folosirea amestecurilor Dithane M 45 0,2% + Captadin 0,15%, Dithane M 45 0,2% + Topsin 0,1% (Bavistin, Benlate, Fundazol) 0,05 – 0,1%, Turdacupral (Alcupral) 0,5 % + Ronilan 0,05%. Primul tratament se face la apariţia primelor frunze adevărate contra alternariozei şi septoriozei. Tratamentul următor se face contra manei cu Turdacupral sau Dithane M45.
Pe vreme nefavorabilă bolilor, tratamentele se fac la interval de 12-14 zile în cazul unor culturi sănătoase şi la 7 zile în cazul culturilor atacate. Când vremea este favorabilă bolilor, tratamentele se execută săptămânal, în cazul unor culturi sănătoase şi la 4 – 5 zile, când cultura este atacată.
Gândacul din Colorado (Leptinoptarsa decemlineata) poate provoca daune mari culturii în special imediat după răsărire. Se combate prin tratamente aplicate la semnalarea dăunătorului cu Victenon 50 WP 0,05%, Hostathion 40 EC 0,1%, sau Regent 0,05%, Calypso 0,05%, etc. Contra afidelor (Macrosiphon euphorbiae) se fac tratamente cu Sinoratox 35 EC 0,1%, Diazol 60 0,15%, Pirimor 50WP 0,05%, sau Mospilan 20SP 0,0125%, Confidor 0,05%.
Păianjenul roşu (Tetranycus urticae) se combate prin tratamente cu Omite 57 EC 0,1%, Neoron 500 EC 0,08%, Nissorun 5 EC ,08%, Pyranica 20 WP 0,03%. Un dăunător care poate produce pagube importante este omida fructelor (Helicoverpa arnigena) care se combate prin tratamente cu Sinoratox 35 CE 0,15%, Diazol EC 0,15%, Fastac 10 EC 0,02%. Tratamentele fitosanitare se execută cu maşini specifice (MSPS – 3 x 300) sau pe suprafeţe mici, manual, cu vermorelul.

Lucrarea se face manual, la maturitatea fiziologică a fructelor, eşalonat sau mecanic cu combina, când 75 – 80% din fructe sunt coapte. Pentru micşorarea pierderilor, la recoltarea mecanică este indicat ca înainte de intrarea combinei în câmp să se facă 1 – 2 recoltări manuale. Producţia 60 – 80 t/ha.