Datorită fertilităţii naturale scăzute şi condiţiilor climatice caracterizate prin exces termic şi precipitaţii insuficiente, zona solurilor nisipoase poate fi considerată ca fiind o zonă agricolă defavorizată.
Aici fermierii au la dispoziţie o gamă redusă de culturi care să asigure exploatarea solului în condiţii de profitabilitate, dintre acestea cultura pepenilor verzi, fiind de cea mai mare importanţă. România produce 22,8% din producţia de pepeni verzi a Uniunii Europene, iar în ţara noastră cele mai mari suprafeţe cultivate cu pepeni verzi sunt în zonele cu soluri nisipoase din judeţele Dolj, Brăila ,Galaţi, Buzău.

Suprafeţele cultivate anual cu pepeni verzi în ţara noastră în ultimii ani a oscilat între 49 500 ha în anul 1999 şi 29 700 în anul 2008 ha, producţia totală anuală fiind de 853 200 t, respectiv 562 300 t. (Anuarul statistic al României, 2009). Competiţia pentru piaţa internă, dar şi pentru cea europeană a devenit tot mai puternică. Pentru a face faţă acesteia cultivatorii au nevoie de noi soluţii care să determine creşterea nivelului de profitabilitate prin valorificarea optimă a condiţiilor ecologice, printre care se evidenţiază obţinerea de pepeni verzi ecologici.

Datorită fertilităţii naturale reduse şi condiţiilor climatice caracterizate prin stres termic şi hidric, producerea pepenilor verzi ecologici presupune aplicarea unei tehnologii specifice de cultivare Cultura pepenilor verzi cu plante altoite face posibilă cultura ecologică, altoirea determinând creşterea rezistenţei plantelor la factorii de stres, a nivelului de producţie, eliminarea tratamentelor privind combaterea unor agenţi patogeni de sol, o mai bună utilizare a îngrăşămintelor organice acceptate de agricultura ecologică. Pentru obţinerea pepenilor verzi ecologici se vor alege portaltoii şi cultivarele cel mai bine adaptate condiţiilor ecologice, se vor utiliza tipuri şi doze de fertilizanţi organici, produse naturale cu rol biostimulator acceptate de reglementările agriculturii ecologice (biologice), metode şi produse organice naturale pentru limitarea şi combaterea unor agenţi patogeni şi dăunători.

Cultura ecologică (biologică) a pepenilor verzi pe solurile nisipoase trebuie făcută prin respectarea Caietului de sarcini adoptat de Federaţia Internaţională a Mişcăriilor de Agricultură Organică (IFOAM), recunoscute oficial la nivel european prin Reglementarea CEE nr.2092/1991 şi prin legislaţia românească referitoare la agricultura ecologică (biologică)(OUG 34/2000, aprobată prin Legea nr. 38/2001). Implementarea noilor tehnologii de cultivare a pepenilor verzi prin altoire în vederea obţinerii de produse ecologice va contribui la menţinerea sau chiar la creşterea profitabilităţii acestei culturi în zonele cu soluri nisipoase şi va conduce nemijlocit la dezvoltarea rurală în zonele cu soluri nisipoase.

Producerea răsadului altoit se face în spaţii protejate care dispun de instalaţii de dirijare a microclimatului, prevăzute cu tunele speciale de calusare, maşini de altoire, etc. În ţări precum Japonia, Corea, Turcia, Grecia, SUA, Italia, Ungaria, Spania, etc. producerea răsadurilor altoite a căpătat caracter industrial.
Răsadurile altoite se pot obţine şi în spaţii mai puţin dotate cum ar fi serele şi solariile, care au posibilităţi de încălzire, instalaţie de udare şi instalaţie de umbrire. Se pot obţine rezultate bune şi în solarii prevăzute cu instalaţie de încălzire, sau chiar cu încălzire biologică, în care se instalează tunele cu lăţimea de 1,5 m. Acest tip de răsadniţă se remarcă pentru simplitate în amenajare şi cheltuielile reduse, fiind la îndemâna oricărui cultivator. Grosimea platformei de biocombustibil este de 25-30 cm.

Pentru producerea altoiului se seamănă pe pat cald, grosimea stratului de amestec fiind de 15 cm. Stabilirea “reţetei” pentru amestecul de pământ depinde de posibilităţile de aprovizionare locale, de preţul de cost şi altele. Un amestec bun se poate obţine folosind 40% turbă, 20% mraniţă, 30% pământ de ţelină şi 10% nisip. În lipsa turbei, se poate folosi amestecul format din 30 % mraniţă, 50% pământ de ţelină şi 20% nisip. Dezinfecţia amestecului în vederea producerii răsadurilor ecologice se face prin solarizare, sau tratamente cu zeamă bordeleză 0,2% +sulf muiabil 0,2%, 4-5 l/m3 .

Seminţele de altoi se seamănă în rânduri distanţate la 10 cm, la adâncimea de 2 cm, distanţa între seminţe pe rând fiind de 10 cm. În cazul culturilor ecologice seminţele atât de altoi , cât şi de portaltoi trebuie să fie seminţe biologice certificate, sau seminţe produse în fermele biologice, sau seminţe convenţionale netratate chimic. Dezinfecţia seminţelor se poate face prin tratament termic umed la 53 oC, urmat de răcire cu apă şi uscare cu aer cald timp de 8 ore.

Seminţele de portaltoi se pot semăna în ghivece din material plastic cu diametrul de 8-10 cm şi înălţimea de 10 cm, în alveole , în cuburi nutritive , în ghivece din folie de polietilenă, umplute cu amestec de pământ cu aceleaşi componente şi în aceeaşi proporţie menţionată anterior. Data semănatului se alege în funcţie de metoda de cultivare. Pentru culturile protejate în tunele sau pentru cele mulcite cu folie de polietilenă transparentă, altoiul se seamănă în perioada 5-10 martie, iar portaltoiul din specia Lagenaria siceraria (Macis F1, Enphasis F1)sau hibrizi Cucurbita maxima x Cucurbita moshata (Shintosa Camel F1, Strong Tosa F1) se seamănă după 4-5 zile, în perioada 10-15 martie. Pentru culturile neprotejate se seamănă altoiul pe 18-20 martie , iar portaltoiul după 4-5 zile. Ghivecele umplute cu amestec se introduc în spaţiile de producere a răsadurilor cu 5 – 7 zile înainte de semănat pentru a permite încălzirea amestecului şi răsărirea buruienilor, care vor fi distruse cu ocazia semănatului. Temperatura până la răsărire se menţine la 24 – 250C. În primele 4 – 6 zile de la răsărire temperatura aerului din răsadniţă va fi de 20 – 220C în zilele senine şi 18 – 200C în zilele noroase şi noaptea, după care temperatura va fi de 24 – 250C în zilele senine, 19 – 210C în zilele noroase şi 17 – 190C noaptea.


Alegerea metodei de altoire depinde în primul rând de dotarea tehnică de care dispunem în spaţiul de producere a răsadurilor.
Metoda ,,cu limbă prin apropierea plantelor”(fig.1, foto.1-2) este cea mai veche metodă de altoire a pepenilor verzi utilizată în Japonia , Coreea, dar şi alte ţări. Seminţele altoiului şi portaltoiului se seamănă separat în alveole(ghivece, cuburi nutritive). Cînd plantele altoi şi portaltoi au 1-2 frunze adevărate se secţionează hipocotilul la un unghi de 45 o sub formă de limbă, în sens opus, pe jumătate din grosimea acestuia. Se apropie cele două plante prin întrepătrunderea celor două limbi, iar locul de unire se strânge cu o bandă îngustă de folie din aluminiu. Cele două plante astfel pregătite se replantează în alveole cu diametru corespunzător şi se depun în spaţiul de creştere. După 7-8 zile, când locul de inserţie s-a calusat, cu lama se taie rădăcina altoiului şi partea de sus a portaltoiului. Metoda poate fi aplicată şi de cultivatori începători şi care nu dispun de spaţii speciale de calusare. Dezavantajul metodei este că implică cheltuieli mai mari cu forţa de muncă şi este nevoie de un spaţiu de producere a plantelor altoi mai mare.

Metoda prin ,,alipire cu un cotiledon”(fig.2,foto.3) este cea mai folosită metodă de altoire , fiind făcută atât manual cât şi de către roboţii de altoire. Seminţele altoiului se seamănă pe straturi nutritive, cu 4-5 zile înaintea portaltoiului. Seminţele de portaltoi se seamănă în alveole(ghivece, cuburi nutritive).Când plantele portaltoiului au 1-3 frunze adevărate, cu o lamă bine ascuţită se taie epicotilul şi printr-o tăietură oblică la 45 o se îndepărtează unul dintre cotiledoane. Altoiul se taie oblic la 45 o la 1-2 cm sub cotiledoane, se alipeşte portaltoiului pe lungimea tăiată şi se prinde cu clipsul de altoire.

Ca o variantă a cestei metode este altoirea ,, cu pană între cotiledoane”(fig.7-12). În acest caz, la planta portaltoi se face o tăietură sub formă de pană între cotiledoane pe lungimea de 1-1,5 cm. Planta altoi se taie la 1-2 cm sub cotiledoane sub formă de pană , se introduce între cotiledoanele portaltoiului şi se prinde cu clipsul de altoire. După altoire plantele se introduc în tunelul de calusare, care are posibilitatea de umbrire, de asigurare constantă a temperturii de 25-26oC şi a umidităţii relative cât mai apropiată de 100%. După 3-4 zile lumina, temperatura şi umiditatea se aduc treptat la condiţii normale.Dezavantajul metodei este acela al necesităţii tunelului de calusare şi a apariţiei unor lăstari din ţesutul meristematic neîndepărtat al portaltoiului.

Metoda de ,,altoire laterală”(fig.3, foto 4). Pe hipocotilul portaltoiului, cu lama se deschide o mică fantă. Planta altoi se taie la 1-1,5 cm sub cotiledoane în formă de pană la 45 o şi se introduce în fanta deschisă în hipocotlul portaltoiului, se prinde cu clipsul de altoire care şi el se fixează cu un beţişor în amestecul de pământ. Plantele altoite se introduc în tunelul de calusare şi se procedează ca în cazul descris anterior.

Metoda de altoire ,, cu orificiu de inserţie”(fig.4, foto 5).Seminţele altoiului se seamănă cu 5-6 zile înaintea portaltoiului, pe strat nutritiv sau alveole. La altoire portaltoiul trebuie să aibă cel puţin o frunză adevărată. Planta portaltoi se taie deasupra cotiledoanelor şi se deschide un orificiu mic cu ajutorul unui beţişor de bambus (scobitori), sau unui burghiu special, îndepărtându-se astfel ţesutul meristematic. Altoiul se taie oblic , se introduce în orificiul dintre cotiledoane, după care se fixează cu clipsul de altoire şi se introduc în tunelul de calusare.

Metoda de altoire ,, în hipocotil”(fig. 5) este mai nou introdusă, este cel mai uşor de aplicat, dar care presupune o dotare tehnică corespunzătoare. Plantele altoi şi portaltoi se produc la fel ca în cazul celorlalte metode, dar la altoire ele trebuie să aibă cel puţin 2-3 frunze adevărate. Portaltoiul se taie sub cotiledoane oblic sub un unghi de 35-45 o. La fel se taie şi planta altoi, cele două părţi se prind cu clema de altoire prevăzută şi ea cu un beţişor de fixare, după care plantele altoite se introduc în tunelul de calusare(foto 6).

Etapele altoirii după metoda ,, cu pană între cotiledoane’’ sunt prezentate în fotografiile foto 7-foto 12.

Odată încheiată operaţia de altoire, ghivecele(alveolele) se introduc în tunelul de calusare, se udă abundent şi se acoperă plantele cu folie de polietilenă transparentă foarte subţire, în vederea obţinerii unei temperaturi apropiate de optim ( 25- 26oC) şi a unei umidităţi atmosferice cât mai ridicate. Ghivecele astfel pregătite se introduc în adăpostul tip tunel montat pe o platformă de biocombustibil, sau care are alte tipuri de instalaţii de încălzire. Pentru a favoriza calusarea, plantele se umbresc prin acoperirea temporară (2-3 zile) a tunelului cu o prelată din material textil ,sau prin alte metode de umbrire. După 2 zile se scoate folia subţire de pe ghivece, iar plantele se menţin în condiţii de semiumbră până se constată că nu mai suferă ca urmare a ofilirii datorată scăderii umidităţii relative a aerului. Treptat ele se obişnuiesc cu condiţiile atmosferice , prin aerisirea sau închiderea cu multă atenţie a tunelelor. După 8-10 zile de la altoire răsadurile sunt bune pentru plantare în câmp. Cumulând toate operaţiile de producere a răsadurilor rezultă o vârstă a răsadurilor de 35 –40 zile.

Pentru suprafaţa de 1 ha sunt necesare 4000 – 5500 ghivece sau cuburi nutritive, în funcţie de vigoarea soiului, sistemul de fertilizare, fertilitatea solului. Cantitatea de seminţe necesară producerii răsadurilor pentru suprafaţa de 1 ha este de 150 – 350 g în cazul altoiului şi de 500-1200 g în cazul portaltoiului, în funcţie de numărul de seminţe şi MMB.

Pentru a obţine răsaduri de calitate bună lucrările de îngrijire trebuie să aibă în vedere reglarea luminii, dirijarea optimă a temperaturii, aerisirea, udarea, fertilizarea suplimentară şi călirea răsadurilor. Răsadurile au nevoie de multă lumină şi aceasta se poate realiza prin îndepărtarea foliilor de pe tunelele de calusare atunci când temperatura o permite şi folosirea unor folii cu transparenţă cât mai bună. Aerisirea se face ori de câte ori temperatura depăşeşte optimul, pentru împrospătarea aerului care are un conţinut ridicat în CO2, amoniac, ori pentru reducerea umidităţii atmosferice.

Udarea răsadurilor se face cu multă atenţie, excesul de apă favorizând apariţia unor boli, iar lipsa apei determină o creştere slabă a răsadurilor. Udarea se face uniform astfel încât în fiecare ghiveci amestecul de pământ să fie umectat pe toată adâncimea. Se ţine seama ca după fiecare udare să fie timp suficient pentru ca picăturile de apă de pe frunze să se usuce până la lăsarea serii.

Pentru prevenirea sau combaterea unor agenţi patogeni ( Pseudomonas lachrymans) şi mana(Pseudoperonospora cubensis) răsadurile pentru culturile biologice se pot trata cu zeamă bordeleză 0,2%. La semnalarea atacului de făinare (Sphaerotheca fuliginea) răsadurile se vor trata cu sulf muiabil 0,2%

Fertilizarea suplimentară se face atunci când se constată o creştere slabă a răsadurilor datorată folosirii unui amestec mai puţin bogat în elemente fertilizante. Sunt suficiente 1- 2 fertilizări cu soluţii de îngrăşăminte naturale(Cropmax, Bionat, Glutaxim,etc.).

Plivitul buruienilor se face ori de câte ori este nevoie, la plantare ghivecele(cuburile nutritive) trebuind să fie lipsite de buruieni.

Călirea răsadurilor se face cu 4 – 5 zile înainte de plantare şi are drept scop adaptarea plantelor la condiţiile de câmp. La început folia se îndepărtează de pe răsaduri pentru o perioadă mai scurtă pe timpul zilei, iar cu 2 – 3 zile înainte de plantat aceasta se îndepărtează şi pe timpul nopţii. Cu o zi înainte de plantare răsadurile se udă abundent şi se face un tratament fitosanitar cu unul din produsele menţionate. În vederea transportării de la locul de producere în câmp ghivecele se aşează în lăzi. Transportul pe distanţe scurte se face cu mijloace de transport deschise, iar pe distanţe mari în camioane sau remorci închise.

Cultivare (soiuri şi hibrizi) recomandate pentru cultura altoită
Se vor cultiva soiuri şi hibrizi recunoscuţi pentru timpurietate, mărimea şi calitatea producţiei, rezistenţă la atacul unor boli şi la stresul datorat condiţiilor de cultură de pe solurile nisipoase. În urma testării comportării unor cultivare de pepeni verzi în cultură biologică(ecologică) cu plante altoite se recomandă folosirea cultivarelor: Audry F1, Crisby F1, Lady F1, Celine F1, Flamingo F1. Lista cultivarelor recomandate va fi completată după noi testări. Seminţele vor fi procurate din reţeaua autorizată care garantează autenticitatea şi calitatea seminţelor. Cu toate că preţul seminţelor hibride este foarte ridicat, folosirea lor de către cultivatori se justifică economic.

Crisby F1 este un hibrid extratimpuriu, de vigoare mijlocie. Fructul este mijlociu spre mare(6-12 kg) de formă rotund ovală, de culoare verde deschis cu dungi de culoare verde intens. Pulpa este de culoare roşu intens, dulce şi are textura fină. Seminţele sunt mici, de culoare maronie. În cultură altoită poate realiza producţii de 65-70 t/ha.

Lady F1 este un hibrid timpuriu de tip Crimson Sweet. Prezintă fructe ovale, uniforme, cu greutatea de 6-12 kg. , care pot ajunge la 15-18 Kg. Pulpa este crocantă, suculentă, de culoare roşu purpuriu. Capacitatea de producţie în cultură altoită este de peste 80 t/ha.

Audry F1 este un hibrid viguros, timpuriu, cu fructe ovale de tip Crimson Sweet cu greutatea de 7-14 Kg. Manifestă o foarte bună toleranţă la atacul agenţilor patogeni. Realizează producţii medii de 75 –85 t/ha, iar în condiţii foarte favorabile producţia poate trece de 120 t/ha

Influenţa cultivarului şi altoirii asupra producţiei la cultura ecologică de pepeni verzi cu plante altoite

Influenţa hibridului şi altoirii asupra producţiei, la cultura ecologică de pepeni verzi cu plante altoite, protejată în tunele (Anul 2011)

Portaltoiul recomandat este Macis F1 din specia Lagenaria siceraria. Rezultate bune s-au obţinut şi atunci când altoirea s-a făcut pe portaltoii Shintosa Camel F1 şi Strongtosa F1 care sunt hibrizi interspecifici între Cucurbita maxima şi Cucurbita moshata. La alegerea portaltoiului se va ţine seamă de faptul că în lipsa unor instalaţii performante de dirijare a microclimatului şi a tunelelor de calusare sunt de preferat portaltoi din Lagenaria siceraria. Aceşti portaltoi sunt recomandaţi pentru culturile timpurii, portaltoii interspecifici imprimând producţiei o tardivitate accentuată

Pentru trecerea de la agricultura convenţională la cea ecologică este necesară o perioadă de conversie de la un an la cel mult 3-5 ani, timp în care se contează pe o creştere a fertilităţii solului şi pe reducerea buruienilor şi a agenţilor de dăunare, pe dispariţia unor eventuale reziduuri toxice din sol. Produsele agricole realizate în perioada de conversie nu sunt produse ecologice. Conform reglementărilor europene care stabilesc o perioadă de conversie de 2 ani, se admite că numai a treia recoltă obţinută după sistarea produselor chimice poate fi considerată produs ecologic.

Pentru culturile ecologice de pepeni verzi sunt recomandate solurile nisipoase cu un conţinut în humus de 0,7 – 1,2 %. Terenul trebuie să fie cât mai adăpostit natural, să aibă expoziţie sudică, iar apa freatică să fie la o adâncime de peste 2 m. La alegerea terenului se are în vedere existenţa unei surse de apă permanente necesară irigării. Terenul destinat culturilor protejate şi mulcite cu folie de polietilenă transparentă trebuie să aibă un grad de îmburuienare cât mai redus, mai ales în ceea ce priveşte existenţa pirului gros (Cynodon dactilon), pirului târâtor (Agropyron repens) şi a costreiului (Sorghum halepense). În cadrul fermelor ecologice, culturi bune premergătoare pentru pepenii verzi sunt cele de mazăre, fasole, cartofi, ceapă, tomate. Se pot cultiva cu rezultate bune şi după soia sau cereale păioase. Cu toate că altoirea determină creşterea rezistenţei plantelor la atacul agenţilor patogeni de sol şi foliari şi o mai bună utilizare a îngrăşămintelor organice este de dorit ca pepenii verzi în cultură biologică să revină pe acelaşi teren după minim 6 ani.

Distrugerea resturilor vegetale şi afânarea solului în vederea nivelării se efectuează prin discuire cu GD - 3,2 în agregat cu tractorul U – 650. Pentru atenuarea efectului negativ al vântului şi combaterea deflaţiei eoliene este necesară protejarea culturilor prin înfiinţarea benzilor de protecţie din secară. Secara se seamănă în perioada 15 – 30 septembrie. Lăţimea benzilor va fi egală cu lăţimea de lucru a semănătorii, distanţa dintre benzi va fi de 21,6 m (12 rânduri distanţate la 1,8 m).

Lucrările de pregătire a terenului pentru cultura de pepeni verzi se execută în totalitate primăvara pentru a evita spulberarea şi tasarea arăturii pe timpul iernii. Fertilizarea se face folosind 60 t/ha gunoi de grajd bine fermentat . Pentru administrarea îngrăşămintelor se pot folosi maşinile MIG - 6 , în agregat cu tractorul U – 650. Cultura altoită valorifică foarte bine îngrăşămintele organice ceea ce face ca la desimi mici ale culturii de până la 5500 plante /ha fertilizarea exclusiv organică să permită obţinerea de pepeni verzi ecologici pe solurile nisipoase în condiţii de eficienţă economică ridicată. Pentru combaterea buruienilor, dar şi pentru o mai bună valorificare a apei şi îngrăşămintelor organice terenul se mulceşte cu folie de polietilenă fumurie, cu lăţimea de 1,0 m şi grosimea de 0,018 mm. Sunt necesare 80 Kg folie pentru 1 ha de cultură. Întinderea foliei se face cu maşini care concomitent, sub folie instalează şi banda de picurare. Pentru solurile nisipoase este indicată banda de picurare de 6-8 mil., distanţa între picurătoare de 30-40 cm, cu debite de 10-12 l/m liniar.

Influenţa fertilizării organice asupra producţiei de pepeni verzi la cultura ecologică cu plante altoite (Anii 2009-2011).

*Anul 2009 -anul I de cultivare; condiţii climatice favorabile pentru plantele de pepeni verzi, hibridul Rica F1

**Anul 2010 -anul II de cultivare pe acelaşi teren; condiţii climatice nefavorabile pentru plantele de pepeni verzi şi favorabile pentru agenţii patogeni foliari, hibridul Rica F1

Anii 2009-2010 experienţă staţionară, sol nisipos cu 0,4 % materie organică

Anul 2011 sol nisipos cu 0,89 % materie organică, hibridul Audry F1

ÎNFIINŢAREA CULTURII

Plantarea răsadurilor se face în perioada 10 – 15 aprilie în cazul culturilor protejate în tunele şi în perioada 20 – 30 aprilie în cazul culturilor neprotejate sau a celor mulcite cu folie de polietilenă. Se plantează în câmp neprotejat când temperatura în sol la adâncimea de 10 cm se stabilizează la 150 C, după ce a trecut pericolul ultimelor brume.

Plantarea se poate executa mecanizat cu maşini speciale care pe lângă plantarea propriu-zisă pot efectua instalarea tunelelor, mulcirea sau numai una din lucrările menţionate.